luni, 11 august 2014

Jurnal de Parga - Ziua 6

ZIUA 6

Alex e cu noi pe plajă, de dimineață. Să ne supravegheze, să nu cheltuim prea mult. Rezultatul: servim cu toții un mic dejun comandat la șezlong de nici mai mult , nici mai puțin de 20 euro.  Ca să vezi! Primim niște caserole cu sandvișuri la grill delicioase, cu salată și cartofi prajiți. Luat de valul carbohidraților, Ale mă îndeamnă cu larghețe să îmi iau și un masaj pe plajă. Dacă tot e bal, să fie complet! Refuz cu o modestie naturală și înnăscută.. Realizez că  totuși a fost o șmecherie la mijloc. A fost un brunch! Că nu ne mai trebuie prânzul, zău așa! Cât poate să mănânce un om?!

Somnul de după-amiază e adânc și deplin, ca o scufundare în adâncul albastrului ce unduiește pe fereastră. În cameră e răcoare , de când au fost descifrate misterele aerului condiționat!  După ce a petrecut nenumărate dimineți în cameră, Alex și-a luat inima în dinți și a întrebat menajera. Secretul a fost dezvăluit în cuvinte simple și accesibile muritorilor de rând.. Trebuia sa închidem geamul! Ha!

Stau sprijinită de balustradă. Livada de măslini, cu trunchiuri întortocheate și fructe mici, verzi se întinde până la linia albastră a mării. Apa e netedă și sticloasă ca un vitraliu voronețian. Îmi imaginez că acesta e domeniul meu de demult, nu voi mai pleca  și pacea de aici îmi va cuprinde veșnic sufletul. Că voi avea parte doar de cântec de cicade, de verdele dulce al livezii pe care se răsfrânge soarele și de această frumusețe nesfârșită, incredibilă.

Cafeluță și discuții. Ale ne explică încă o dată ( fiind exasperat de stupiditatea părinților lui) că el nu e programator. E ‘data analyst’. Apoi ne cere părerea în legătură cu  viitoarele lui slujbe. Cel puțin pentru mine acesta e un domeniu mai dihai ca rachetele spațiale! Nici nu îndrăznesc să casc gura, măcar să dau iluzia că aș putea spune ceva deștept.

Servim masa la Maistros, continuându-ne discuția, cu o priveliște de priveliște întinzându-se în fața noastră. Oare până la urmă te obișnuiești cu așa ceva? Chelnerul îmi dezosează peștele și încep să îmi dau aere de mare doamnă a apelor albastre. Descoperim Green Bakery și arătăm ca Mutulică cu degetul spre deliciile pe care le vrem. Car cu grijă cutia încărcată cu 6-7 feluri de prăjituri, o vom savura împreună cu apusul pe terasă. În asemenea condiții vitrege și nefavorabile mâncatului sănătos, omul trebuie să își calce pe inimă și să se adapteze. Doar așa poți să evoluezi.

 Alex ne spune că a doua zi își ia liber de la noi, că l-am obosit peste măsură. Cu buticăreala, cu totul. Va urca singur-singurel până la castelul lui Ali Pașa. Savurând liniștea naturii și lipsa de părinți.

 S-o văd și pe asta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu