Aeroportul e mic, deșertic și cufundat în soare până-n
gât. Miroase a pustiu. Tresărim de bucurie. Ne place. Fiorul noului ne umple zâmbetele.
Simpaticul șofer sicilian care oprește autobuzul și vine să vorbească cu noi, ca și cum n-ar
avea altceva mai bun de făcut pune punctul pe i: “Totul e puțin pe-aici”.
- Câte zile
stați? Trei?
- Șapte, răspundem
noi, e cifra noastra standard.
- Hm, ne
privește cu oareșicare îndoială și un pic de milă, disimulată în zâmbetul
afabil, Malta e o insulă mică!
“Hai, măi”, mă gândesc, “ce știe el?!” și zâmbesc
drăguț și nevinovat, ca o turistă aiurită ce mă aflu. Noi nu ne plictisim
niciodată!
Odată debarcat în Malta, te zăpăcești cu totul.
Străzile sunt înguste și în pantă, desfăcându-se direct în mare, tivite bine cu
dale ordonate. Pe ici, pe colo țâșnesc obiecte de cult stranii, pictate
strident și naiv. Atmosferă solară, fierbinte, simți un fior de recunoaștere
totală. Categoric ești în Lisabona, îți zici, adulmecând suflul maur prin toți
porii. Apoi vezi toate, dar toate firmele.
Sunt în engleză, chestii banale, dai peste un Buckingham Palace, peste un Black
Goose, chiar peste binecunoscutele cabine telefonice roșii. Începi să te
îndoiești de aerul portughez, șarmul englezesc e înfipt clar în ochii tăi,
orice maltez vorbește engleza, trebuie să caști bine urechile să auzi și
malteza, greu de descifrat sub poleiala britanică. Abia ai răsuflat ușurat, ai
pus în sfârșit o etichetă!, când vechimea zidurilor, aerul de măreție subtilă, implicită te propulsează
în Roma. Istoria freamătă cu zăngănit de săbii și mulțimea de sicilieni care
mișună peste tot te tulbură și mai mult. O zăpăceală calda îți amețește
rațiunea și îți șterge etichetele, încât începi să te întrebi la ce oare ai
vrea să mai categorisești?! De ce ai nevoie de atâtea șabloane?!
Mânat încă de obsesia analizei, te ciocnești realmente
de auriul insulei. Totul e galben, un galben
anume, nisip de Sahara, îndulcit de încolăcirile sinuoase ale unui borcan de miere,
cu toate apele lui chihlimbariu aurii, un galben moale, moale. O piatră blândă
și caldă, un pic aridă, un pic seacă, scăldată în apele incredibil de albastre
ale Mediteranei. Acoperișurile plate, casele pătrățoase și scunde, cetățile de
un caramel palid scăldate în lumina strălucitoare a lunii, totul te propulsează
în Maroc. Nu am fost niciodată, dar așa mi-l imaginez. Cetăți aride și tăvălit-topite
în soare.
Culeg impresiile celor doi Bonobo de lângă mine- noi
suntem specii superioare pe scara evoluției, of course, dar mie îmi place
societatea bonobo pentru că acolo Marele Alpha e o Ea și ideea mă gâdilă dulce
la orgoliu. Ia te uită! Impresiile aiuristice despre Malta se multiplică. E Vestul Sălbatic, declară argumentativ Alex,
care tocmai a supraviețuit unei curse nebune cu taxiul prin traficul la fir de ață. Cu volanul pe dreapta, cu roundabout-uri din care nu înțelegi nimic și cu un șofer de pe vremea cavalerilor
teutoni. Aerul condiționat furnizat de ferestrele larg deschise era de-a dreptul
clocotit, mașina, a footmobile a la Flinstone. “Era să nu mai ajung întreg!”,
concluzionează bombastic Ale, mândru că a trecut printr-o nouă aventură
existențială.
Și, în cele din urmă, Malta e mai mult decât atât. E
plimbarea fermecătoare de-a lungul falezei, cu palmieri și vaporașe, corăbii și
bărci albastre, urmărindu-te cu ochii lor pictați. Cartierele rezidențiale
ultraluxoase zac scufundate în perfecțiunea lor milimetrică, cu anunțuri presărate
agale, ce te roagă să păstrezi liniștea pentru a nu deranja locuitorii de la
nivelul extraterestru al planetei. Stâncile pictate cu golden syrup peste care
împroașcă răcoros frișca culeasă de pe valuri, leandrii și bougainvillea
contrastând fericit și îndrăzneț cu mierea zidurilor. E plaja cu totul sălbatică
și pietroasă, unde stai armonic și armonizat cu tine însuți, una cu stânca, cu
valurile, cu lipsa de rafinament transformată în naturalețe și fior originar.
Acum s-a născut planeta și tu ești de față. E amestecul de bucătării, de
culturi, e fusion!
Malta e o nouă specie cu totul originală și
originalitatea îi vine nu din proporțiile diferite în care a combinat esențele, ci din borcanul în care le-a amestecat. E borcanul cu miere de cactus,
de roșcove și de migdale prin care plutește strălucirea argintie a crucii
cavalerilor de Malta. Și, dincolo de aerul portughez, englez sau italian, dincolo
de starea marocană a existenței sau de vibrația vestului sălbatic, insula
aceasta minunată e calcar și miere, nisip
saharian și albastru de nu-mă-uita.
Maltezii te răsfață cu pășnicia lor, cu armonia în
care trăiesc, cu artificii zburătăcite pe cer în fiecare noapte, cu fanfare
alunecând pe străzile înserării, cu bubuituri de pocnitori uriașe și dansuri de
yogin amestecate cu piatra și cu vântul. Au, special pentru tine, dacă
îndrăznești, restaurante suspendate în aer,
tocăniță delicioasă de iepure și pastizzi cu ricotta și spanac. Au cărat
până și nisip din Sahara pentru a îmblânzi violența stâncilor izbite de
albastru și a-ți oferi plaje superbe, de neuitat. O trepidație permanentă se
simte sub piatra caldă, e vibe-ul insulei, un du-te vino al vieții în toată
splendoarea ei.
Stăm pe balconul cu vedere albastră, șușotind despre
sightseeing-ul cu hop on- hop off, când Cristi, care era căzut în admirarea
yachturilor trecătoare, tresare brusc, dându-și seama că se pune la cale
viitorul fără el.
Cri: - Nu umblați cu fofârlici.
Ale( dornic de învățături sofisticate): - Ce-i o
fofârlică?
Cri: - Singularul de la fofârlici.
Alex umblă de colo până colo pe google,
furnizând, ca de obicei, fel de fel de informații absolut fascinante și
folositoare tuturor:
- Fiți
atenți, poți merge cu pașaport britanic în America și să stai trei luni de
zile. Hm. Dar de ce menționez asta?! Că nu am atâta concediu! Și nici pașaport
britanic nu am!
Ale: - Știi cum se zice la mamă și tată în malteză?
Li: - Cum?
Ale: - Mother and father.
Cri: - Creepy zone!
Li( cu vocea ei impunătoare de Alpha Bonobo) : - Am un
plan de viitor pe trei variante.
Cri( mort de foame, fluturând victorios punga de
alune, după ce s-a uitat prin toate cotloanele bucătăriei): - Uite că am găsit
ceva de mâncare!
Li: - Stai, nu mânca alunele, până nu auzi planul
Cri( căruia i-a picat fața): - Păi dacă e pe trei
variante viitorul tău, o să mor de inaniție!
Li: - Vapoarele sunt făcute din oțel?! Cum așa?! Și nu
se scufundă?!
Cri: - Sfinte Sisoe! Du-te, femeie, înapoi la școală!
Li( jignită profund, reușind să acceseze niscaiva
amintiri): -Las’ că știu! Principiul lui Arhimede!
Cri: - Lasă-l pe Arhimede! Sunt făcute din frunze de
palmier!
Ale( mirat a nu știu câta oară): - Voi m-ați educat pe
mine?! Asta explică multe!
Stăm toți trei ca niște suricate la 6 dimineața, pe
balcon, uitându-ne în zare.
Cri( meditativ, resemnat): - Azi nu putem face nimic,
am văzut la știri că nu e vreme bună.
Ale( cu google în mână, aprobator și a toate știutor):
- Da, da. S-a anunțat furtună, cu fulgere și ploi. Nu programați nimic, că e
ploaie mare. Nu poți merge la plajă, mamă! Pare rău pentru tine.
Mă uit, nevenindu-mi să cred, la cerul senin și
frumos, la aerul dulce al dimineții pașnice, doar câțiva norișori pufoși
rătăciți în albastru.
Ale( preocupat la modul dramatic): - Și nu știu ce ne
facem, că la ora 1 avem rezervare la restaurantul ăla la care ați vrut
neapărat..
Cri( îngrijorat): - Și furtuna până când va fi?!
Izbucnesc în râs, nu mai pot, ha, ha și hi, ho, parcă
sunt într-o altă dimensiune, ăștia doi sunt oameni preistorici și citesc
semnele vremii în măruntaiele animalului vânat. “Nu e nici o furtună!” strig,
“nu vedeți ce frumos este?! Vreau la plajă!”
Ale( nebăgându-mă în seamă, vorbind cu zeul Google): -
Uite, la ora 9 încep fulgerele!
Incredibil, cu ăștia doi ai mei nu ajung niciunde, așa
că trebuie să fac pe martira istoriei și să-mi joc toate cărțile dramatice
pentru a-l face pe Cristi să iasă din hotel și să meargă la o plimbare de-a lungul falezei. La plajă nici să stau în
genunchi nu pot să îl târăsc. Cu Alex, the digital man, nicio șansă. Bineînțeles
că la ora 9 începe furtuna, cu cascade căzute din cer și fulgere și vânturi
teribile. Noi pe străzi. Cristi nu comentează nimic, doar se uită cu milă la
pantofii lui fosti minunați scufundați până în gât în râurile care curg acum pe străzi. Țopăim și tremurăm. Nu înțeleg de
fel cum gândirea mea pozitivă nu a
contracarat nenorocita de prognoză.
Ale: - Eu, în timpul săptămânii de muncă, mă trezesc
la 9. Acum, în vacanță, mă trezesc la 6. What’s wrong with me, people?!
Li( sfătoasă): - De frică să nu ți-o ia tata înainte
cu ceva!!
Stăm în stație, căldură mare, mon cher, așteptând
autobuzul spre Mdina și ne ascundem la umbră, sub streașina clădirilor.
Ale ( fatalist ca ciobanul mioritic): - Nu cred că mai
apucăm loc, uite câți oameni sunt la coadă și călătoria o să dureze peste o oră!
Cri (nedumerit total): - Cum adică la coadă?! E stație
de autobuz.
Ale( cercetând analitic oamenii care se adăpostesc de
soare): - Ba sunt la coadă!
Li( hotărâtă, retezând nodul gordian) : - Ei bine,o să
vezi cum eu o să urc printre primii! La autobuz nu se stă la coadă!
Alex( netulburat în misjudging): - În Anglia se stă!
Li: -Se stă pe cucu! Pariu?!
Un pariu e un pariu.
Cri ( după călătoria în care i-au înghetat creierii în
cap și i-a sărit inima în piept la fiecare curbă prăpăstioasă, factori adăugați
la elemental central esențial că numai Liliuca a dorit această vizită la
cetatea feniciană): - Nu există destule emoticoane să descriu ce simt!
În Mdina e atât de cald, încât terminăm repede cu
frumusețile ei și, în ciuda limestone-ului crescând auriu parcă din pământ,
ajungem iute înapoi în stația de autobuz, pregătiți sufletește pentru călătoria
de aproape o oră jumate. Dacă nu apucăm loc, ne-am ras, așa că eu sunt gata. La
start.
Ale: - Nu știu, mamă, cum faci, că iar te-ai urcat prima. Mă uimești.
Li( mândră ca un cocoș):
- Sunt o sălbatică de Petroșani. O luptătoare de guerilă.
Ale( învățat cu aceste exprimări modeste încă din
fragedă pruncie): - Da, da, evident. Dar nu știu cum de eu am urcat al doilea.
Li: - Poi da, nu te-ai comportat ca un lord englez.
Alex ( stupefiat): - M-am comportat ca un Bonobo,
alergând după mama lui!
Nu, chiar nu
ne-am plictisit.. Am adunat și ni s-a dăruit. Daruri de frumusețe. Păstrate în chihlimbar și
miere.
Malta, îți dau
like.
