ZIUA 2
Străbatem Macedonia. Culturile au dispărut cu desăvârșire. Țara e muntoasă,
multe serpentine și drumuri înguste. Verde închis totul, un aer de sălbăticie
și natură primară. Adio spiritul organizat al sârbilor, totul respiră pericol și nevoie de pază. Lucru dovedit și
la graniță , unde controlul e foarte riguros, chiar se trag mașinile în afara
carosabilului și sunt ciocănite , analizate la fir de păr. Suntem nevinovați,
dar dacă ăștia ne găsesc vinovați? Dacă altcineva ne-a vârât ceva prin mașină?
Idei de conspirații universale , imagini din filme și cărți se învălmășesc în
scurte flash-uri, spaima comunistă mă încearcă o fracțiune de secundă, dar nu!
Scăpăm nevătămați.
Granița grecească. Facem cunoștință
cu spiritul țării care ne așteaptă. E coadă lungă, toți vor să intre și doi
polițiști transpirați fac doar semn lejer cu mâna și strigă’ Go! Go!’ Pronunțat exact așa. Nimeni nu
ne înregistrează, nimeni nu ne ciocănește mașina, nimeni nu ne întreabă dacă
transportăm droguri sau alte angarale! Puțin le pasă.
Linia îngustă dintre țări se dovedește din nou vrăjită! Metaforă stilizată.
Peisajul grecesc ne explodează realmente în față. E solar în deplinătatea lui! O deschidere
spre lumină și albastru, căldura revărsându-se din toate spațiile. Strălucește,
luându-ne ochii! Totodată deșertic și plin de viață. Munți sterpi și
pietroși, colorați la poale, lanuri după
lanuri, galben-copt și verde aprins, mov
de levănțică și flori. E țara florilor. Se cațără pe pereții albi ai
caselor, se aștern de-a lungul autostrăzii, străjuiesc intrările regulate ale
tunelurilor. Aerul e limpede și
fierbinte. Măreție picurată cu flori. Grecia antică și cea modernă răsărind din
aceleași pământuri! Grijă extraordinară pentru detalii, într-un tablou plin de
naturalețe. Lejeritate. De fapt, pare că grecii nu au făcut nimic intenționat.
Dar cât de bine le-au ieșit toate! Nu știu unde e criza lor economică, pentru că
autostrada e perfectă, casele sunt fără cusur în frumusețea lor parfumată de
culori, irigațiile functioneaza în jeturi înalte de apă, cum nu am mai văzut,
iar mașinile care curg fluent pe lângă noi sunt din atâtea țări, încât e
evident că nu duc în nici un caz lipsă de turiști.
Oprim la Maison
hotel, în Chalkidona. Perfect.. Rafinată și minimalistă, camera ne așteaptă cu
un citat minunat pe perete: “Cele mai importante lucruri din viață nu
sunt....lucrurile!’’și două căni albe , pregătite, gata pentru a fi umplute. Fluturii vacanței îmi alină sufletul și îmi
fac o cafea sănătoasă, pe care o beau pe balcon, admirând albastrul piscinei,
de unde răzbate muzică de plajă și auriul închis al lanurilor din dreapta.
Încercând sa procesez vestea pe care Alex ne-a dat-o. Cazarea noastra din
Parga...nu mai există! Tot în spirit grecesc. Lupt cu supărarea, încercând să
mă alin cu frumusețea locurilor din jur, cu seninul vacanței noastre. E doar
nebuna de viață, îmi spun, care încearcă să evadeze din patternul organizat în
care am încercat să o vâr. E spontaneitatea însăsi! E haosul! E
Grecia. Dar cât e de frumoasă!
Cri: - E plin de lilieci pe aici! Uite, ce bezmetic zboară! Uite,
caută părul tau! L-a băgat pe GPS-ul
lui ca
destinație finală!!
Și liliacul e
spontan! Doar e grec și el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu