Sunt la supermaket. E nou
deschis, doldora de mărfuri, toată lumea încărcată, cozi. Unii, mai nervoși, le
ceartă pe bietele vânzătoare. De ce nu se mai deschide încă o casă?! Ce e bătaia
asta de joc?! De parcă ele ar avea vreo
vină. Dar așa suntem noi, mereu stresați. Traiul în propria noastră țară e atât
de aberant, încât suntem tot timpul în poziție de apărare. Care devine,
invariabil, totuna cu poziția de atac. Aberațiile se multiplică atunci la
nesfârșit.
Am luat doar 2 sticle
de apă minerală. Mă pun cuminte la rând și aștept. Nu m-au deranjat niciodată
așteptările de acest gen. În spatele meu e un șir nesfârșit de cozi la care am stat.
Din vremurile acelea de demult, când aproape adormeam la cofetărie încercând să
iau un linzer cu mac. Linzerul cu mac fiind singura prăjitură existentă. Nici nu
știam că ceea ce trăiesc se numește comunism, știam doar că trebuie să stau și
să stau la coadă pentru orice. Așa că am antrenament. Îmi apăs butonul de
visare și plutesc în lumea mea. Deodată,
remarc totuși că un puști simpatic de vreo 16 ani s-a strecurat cu o jumătate
de pas în fața mea. Doar o jumătate de pas. Exersează tot niște abilități
naționale. Are în brațe o sticlă de cola. Zâmbește dulce și ghiduș. Mă resetez
și mă uit la el.
-
Te-ai băgat în fața mea, spun zâmbind și
eu cu toată fața, luminos și blând ca o mamă iubitoare.
-
Știu, răspunde el drăgălaș.
-
Coada e acolo, adaug, făcând un gest cu
mâna într-aiurea, spre șirul de oameni care se tot mărește în spatele meu.
- Știu, răspunde el dulce, împăcat cu încălcarea
regulilor. Dar am doar o sticlă de cola.
- Și eu am două de apă, subliniez, zâmbind
la fel de cald.
Primind
doar o ridicare sfioasă din umeri, mă uit drept în ochii lui și adaug, zâmbind
cu toată fața:
- O să pornesc război cu tine.
Zâmbetul
începe să îi tremure, disipându-se în uimirea care îi scaldă acum chipul. Tace.
Dar tot nu se mișcă.
- O să fac circ, o să țip, spun, la fel de
vesel și calm. Privindu-l tot în ochi.
Brusc consideră că i-a
ajuns lupta cu acest adult ciudat și face un pas în spate, zăpăcit și
neajutorat. Se așază la coadă.
Păcat, dacă rezista,
l-aș fi lăsat în fața mea. Era drăgălaș.
