ZIUA 4
Cri: -Lili, faci sandvişuri???
Li: -Ce?! De ce eu?!
Sunt în
concediu!!!
Cri: -Şi
eu unde sunt?? Eu am făcut cafeaua!!!
L-am sculat şi pe Alex, de la 7, să vadă
răsăritul! Stă pe terasa albastră, cu ochii pe jumătate închişi, scăldat în
culorile dimineţii, dar nu pare să se sfârşească de extaz. Cred că mai degrabă
se gândeşte cum să se retragă în plină glorie şi să scape de părinţii lui
nebuni... Nu-l lăsăm! Cristi îi înfige cana de cafea în mână, eu fac
sandvişurile, e o conspiraţie aici, chiar trebuie să vadă!! Cu ochii lui! Un
răsărit adevărat, nu la calculator, deşi încearcă să ne convingă că e acelaşi
lucru. Mda, e adevărat că a doua oară nu îl vom mai prinde, de unde rezultă ca
admiratul răsăritului e o treabă mai sofisticată, aşa , pentru cei înţelepţi,
care au trăit ceva pe acest pământ! ( sau să pun punctul pe i şi să spun că e o
treabă pentru cei peste 45??!!)
Cri: - Eu am poftă de o friptură cu
piure!
Li: - Cum să mănânci piure în
Barcelona?!!!
Cri: - Dar ce, orez??!! Bine, fie!
Și un tapas de legume exotice: gogonele
murate!
Drum lung , minunat spre
plajă. Marea limpede, frumoasă, nesfârșită. Mii de pietricele colorate. Mă
trezesc mergând cu ochii pe ele, culegând , adunând ca un avar comori
sclipitoare. Fac baie în Mediterana, mă încântă chiar și simpla sonoritate a
acestor sunete adunate laolaltă: Mediterana! Nu am mai fost niciodată pe o
astfel de plajă. Cunosc doar plajele aglomerate și murdare de la Eforie. Aici e curat
, curat și ai senzația că doar tu ești pe plajă. O pășnicie ce se așază
blând și liniștit peste noi toți, o
imensitate de spațiu, clădiri scunde, blând colorate, oameni doar pe ici-colo,
nimeni nu se grăbește, palmierii curg armonios , lichefiindu-se în peisaj,
toate alunecă una dintr-alta, pe fundalul albastru, infinit.
Cri: -Din ce trăiesc toți ăștia?
Li: -Din turism , bănuiesc.
Cri: -Mă angajez la boutique,
paznic.
Li: -Hai să le propunem la
bătrâneii de alături să îi îngrijim!
Cri: -Eu sunt pro! !Dacă ne lasă
moștenire terasa!
Luăm masa la Shoko, unde suntem îmbiați la intrare cu un pahar
de cava, gratis. Normal ca intrăm. Decor japonez, roșu și negru, aburi de
răcoare umedă căzînd peste noi . Comandăm meniul fix, de 16,5 euro. Nu ne vine
să credem că ne dau și băuturi și desert! Ne alegem din vreo 4 feluri de
mâncare. Antreul meu e sushi, cu bețe drăguțe, pe care le pun în poșeta pentru
Octi, Cri are cartofi gratinați ( patatas), cu ou poșat și șunculița iberică,
iar Alex e cel mai tare ( ca de obicei!!): un morman de brânzeturi ciudate, cu
sau fără mucegai, salată de verdețuri amestecate cu căpșuni! Delicios!
Brânzeturile i le dă lui Cri și rămâne cu frunzele și 4 căpșuni. Să nu uităm
picăturile de sos de mere!! Ne distrăm pe cinste. Cum comandă el mereu niște
chestii bune doar pentru o balerină subnutrită.Nu se satură niciodată! Aproape
că așteptăm cu nerăbdare să vedem ce a mai comandat la următorul fel. Nu se
dezminte: legume gratinate, vinete, sparanghel, ardei, clădite artistic și colorat!
O frumusețe! Cred că rămâne flămând!
Nu-i nimic. Sigur e original! Degeaba îl imbiem cu ale noastre. Cri are
friptură de vită cu cartofi prăjiți, eu pui cu orez, facute în wok. El este
martir pe scena prânzului și mănâncă sănătos! Noroc cu desertul! Care e fix și
deci nu avea cum să comande ceva gen înghețată de morcovi! E negresă cu căpșuni
și carpacio de ananas. Delicios totul. Plus o cafea bestială, cu o ușoară aromă
caramel. Serviciul extrem de rapid, împărțit pe categorii. Vreo 3 chelneri ne
servesc, pe rând, mișcându-se ca furnicile sub privirea atentă a managerului.
O luăm spre casă, pe un
drum plin de frumuseți. Un hotel de 5 stele care ne lasă cu gura cascată, e
plin de cascade și plante uriașe. Sculpturi haioase , lux și parcuri atât de
diferite de ale noastre! Cald. Plină de energie de la cafeaua băută, țopăi ca
un licurici ( sau ca o broască bezmetică!). Acasă, vorba vine, surpriză!, cădem
toți leșinați și dormim ca lemnul în răcoarea apartamentului.
După-amiaza , pe canapeaua imensă, încercând
să ne trezim, eu fac rebus, Alex pe tabletă, Cri se uită în gol.
Li ( vrând să-l salveze de la o moarte înceată): -Uite, Cri, ia telecomanda
și pune pe ce vrei. Sau ia rebusul sau citește pe
tabletă!!!
Cri: -Dar eu vreau să stau!!!
Pe seară , plimbare prin cartierul gotic,
nesfârșit de fermecător. Fiecare străduță cu surprizele ei, peste tot miros
apetisant de afumătură de la nenumăratele șunci iberice atârnate pe tot locul,
combinat cu dulceața aromelor
patiseriilor. Mănânc cea mai bună înghețată din viața mea, de la Dino! Cumpăr macarons divine, pe care le vom savura
seara , lângă vinul roșu , pe terasă și pe răcoare.
Li: -Cri , e faină poșeta aia??!
Cri: -Îhî...
Li: - Nu e prea tinerească??
Cri: - Nu...
Li: - Prea extravagantă??
Cri: - Nuuuu...
Li: - O iau??
Cri: -Ce?? Care poșetă??!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu