sâmbătă, 18 octombrie 2014

Jurnal de Londra - Ziua 6


ZIUA   6

Seara.
Oana: ‘Mi-e rău de la vodca aia!’.  Şi-a cumpărat o doză mică de votcă cu cranberry, ca să se dea mare din nou că e adultă şi face ce vrea! Din nefericire, iar a trebuit să-şi arate buletinul, pentru că  nu părea majoră, ditamai adultul, ci doar o copiluţă mică şi eventual vicioasă, care trebuia salvată de  relele universului!

British Museum ne-a întâmpinat înveştmântat în aceeaşi frumuseţe atemporală, parcă plutind în  eternitate şi măreţie. Le-a luat fetelor cam o oră să-l viziteze, o parte fiind consumată pe la shop-urile aferente. Cred că modul ideal de vizitare ar fi o sală pe zi, să te cufunzi în perioada cu pricina şi toată ziua să fii egiptean, construind morminte faraonice! Dar aşa, în grabă, nu îţi învălui bine neuronii în atmosfera Nilului și a mumiilor, că te trezești aruncat brusc între zeii Romei sau în mijlocul samurailor. Nici un neuron normal nu ar putea rezista la asemenea asalt cultural. După vreo oră de frumusețe și istorie la greu, simți o ceață vâscoasă care îți acoperă vederea, energia îți e pe nivelul de avarie, te prelingi și te mumifici dacă nu evadezi repede de acolo, la aer proaspăt, la contemporaneitate.  Ce minunat străluceau soarele și zâmbetele băieților, când am ieșit! Ei fuseseră pe la electronice, așa că Ale ne-a arătat mândru noul lui ceas Cassio ( de plastic, Doamne!! nu mai înțeleg nimic în legătură cu ceasurile!!) și noul mouse. Cel vechi fusese avariat mortal de Octi, în cameră , când țâșnise de pe canapea și răsturnase un pahar de apa. Peste mouse. Cel nou strălucește ca un OZN, așa că Ale aproape îi mulțumește Octaviei că l-a ajutat să-și reînnoiască gadgeturile.

Harrods s-a prezentat la întâlnire de-a dreptul năucitor. Spre cinstea noastră, nici aici nu am rezistat prea mult. Ca și cum impactul cu frumusețea, de orice fel, trebuie limitat. Și cum noi toți vroiam să ne păstrăm sănătatea mintala…am intrat mai bine la Gap, unde Oana a întrebat, plină de curajul disperării și într-o doară cât costă un trench minunat. Era cel care o atrăsese înăuntru, ca o fata morgana. 60 lire. Fetele se decid să-și ia ( după un timp nu mai știi exact ce înseamnă 60 lire, sunt doar 60, la urma urmelor!!). Găsește Oana pardesiul mărimea mică, îl înmânează mărinimoasă Octaviei, îl caută pe al doilea…nimic!! În timp ce Octi se rotește mândră și frumoasă în fața oglinzii, Oanei îi alunecă colțurile gurii tot mai jos. Nu vor să dezbrace manechinul, politica firmei o interzice. Prăbușire totală a Oanei. Revenire spectaculoasă când vânzătoarele pun mâna pe telefon și se interesează prin Londra la ce magazin de-al lor există numărul cel mic. Este chemat Ale, căruia i se desenează harta și i se dau explicații amănunțite, pe care le primește cu un dezgust din ce în ce mai vădit desenat pe întreaga lui figură! O aleargă pe Oana spre noul Gap, martir pe altarul verișoriei, în timp ce noi ne relaxam în Hyde Park, la o cafea și o bere. Stăm la Serpentine și admirăm lacul fără  soare și tremurând subtil. Octi se întreabă dacă să-și îmbrace obiectul discordiei, dar până la urmă  apare soarele și ne mai revenim.

Ne reîntâlnim cu alergătorii dupa trench, Oana mirându-se cu ultima suflare că a dat atâția bani pe o haină. Traumele  post-shopping!

Urmează altele.  Câte pot să-și cumpere fetele astea!!! Și eu după ele. Alte jachete albe superbe , de la Zara, un palton în carouri, Alex a plecat de mult spre cameră, Cristi  leșină pe lângă ziduri. Fetele  - ca veverițele!

Votăm ce facem în ultima zi.

Oana: ‘Trebuie să merg să-mi iau poșeta aia cu fundiță!’
Alex( cu sarcasm) :  ’Hai pe Oxford Street!’ N-am fost de mult!
Cristi:  ’Au mai rămas niște ganguri nevizitate!
Oana:  ’Ce mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu prințul Harry și să ne plimbăm prin Harrods.’
Ale:     ’Ce imaginație ai!’
Oana:   ‘Am, că realitatea e cruntă: în câmp, la cules de mere!!!’

Cristi( la televizor):  ’Uite, Lili, imagini de pe Marte!’
Lili dă din umeri, nu o interesează.
Cristi:    ’Uite, Lili , imagini cu buticul!!!!’

Ultima zi e foarte prețioasă, așa că toată lumea simte că nu mai e momentul compromisurilor. Când mai ai doar o zi, nu mai poți face pe placul altora!!! Decizie finală: fiecare va face ce vrea!!! Dar cei ce  nu știu ce vor??

Lili:    ’Hai să mergem din nou la film!’
Ale:     ’Nu este decât Batman!’
Lili:     ’Hm, nu știu dacă îmi place…’
Oana:   ’De ce, poate și Batman e un drăguțel!’
Londra e o lume populată de drăguței, prinți năzdrăvani și veverițe. Să nu mai vorbim de buticuri!  O lume perfectă.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu