ZIUA 2
Cristi a găsit un parfum prin dulapuri, superb, de evreu bogat ( menajera
ne-a spus că lucrează pentru ovreiul Samson!):
‘Îl iau cu mine, că are două!!’Oana: ‘Mă duc să scotocesc și eu!’
Așa ca ea scotocește, în timp ce noi ne luăm micul dejun. Fiecare cu
prioritățile lui. Pâine prăjită crocantă, cu unt galben, gros, plutind pe
crusta aurie, suc de potocale rece, cafea sau fulgi cu lapte ( din fulgii lui
Samson, bineînțeles! Să sperăm că nu va sărăci, bietul!).
În fiecare dimineață , eu și Cristi ne vom trezi la 7 ( de bună voie și
nesiliți de nimeni) și vom savura pe îndelete masa de dimineață, răcoarea
plăcută a balconului, Londra plutind sub nori, avioane, răsărituri, știrile minunate ( Cristi pricepe totul în mod
instinctiv, ce înseamnă o ureche muzicală exersată cu clasici și Jean Michelle
Jarre!!!). Aici, știrile nu te umplu de groază matinală, sunt plăcute și
relaxante. Aflăm , de exemplu, că un leu a evadat pe undeva prin Essex, că
prințul Harry se pregăteste de o expediție la
Polul Sud
Apoi răsare și tînăra generație, fix la ora 9, când le dăm trezirea. La 10
suntem gata, energizați, ieșim pe ușă. Toată admirația mea pentru fete, care
reușesc să fie punctuale, în ciuda schimbării a vreo 3 toalete, fărdăluirii și
coafării inovatoare.
Ne suim în autobuz, 24 to Hampstead Heath. Alex îi întinde banii șoferului și comandă
5 bilete. Îl vedem cu stupoare pe acela punându-și mâinile în cap și încruntându-se
feroce. Ne speriem! Are un atac la vederea românilor în autobuzul lui???!! Nu,
nici vorbă! Calculează cu toate puterile neuronilor cât face 5 înmulțit cu 2,3.
Când se prinde despre ce e vorba, Alex îl liniștește, spunându-i că avem suma
exactă. Ușurat, nici nu-i mai numără și ne permite să urcăm. Sper să nu facă
vreun accident din motive de stres.
Trafalgar Square. Poze minunate. Hotărâre eroică: vom vizita National
Gallery! Să ne culturalizăm și noi! E hotărârea tinerească și nebunatică a
fetelor! Te pui cu adolescența! E superb, măreț! Rezistăm vreo 15 minute. Mult
mai interesant ni se pare shop-ul aferent, cu chestii delicate , din care răzbate
fiorul grațios al artei! Gen : cană cu flori galbene. Motiv Van Gogh. Din
păcate rămâne acolo, că e prea scumpă.
Octi o corectează cu nonşalanţă: ‘E piper!’
Octi: ‘Vezi cum umbli cu al meu, e greu, că e plin.’
Oana: ‘Şi ce, nu-ţi convine??!!’
Umblăm ameţite de plăcere prin amalgamul colorat de raţe atârnate în
vitrine, buticuri, suveniruri, reclame strălucitoare şi babilon de limbi. Alegem
un restaurant chinezesc să mâncăm. 8 lire de persoană si mănânci cât vrei.
Tăviţe nenumărate îmi fac cu ochiul. Octi se uită cu îndoială, nici vorbă de
piept de pui la grătar! Îşi pune totuşi , cu mult curaj, chestii ce seamănă a
carne şi ocoleşte în mod inspirat orice formă de sos. Oana , mai nesocotită, că
aşa e felul ei, nu citeşte ce scrie pe etichete şi îşi toarnă cu entuziasm sos drăgălaş , roşior şi
simpatic, peste toată farfuria ei. Crede că e sosul bunicii din Petroşani.
Mâncăm. Adica noi, care ne umplem farfuria a doua oară. Chiar şi Octi . Oana
învârte prin farfurie, cu un rictus pe faţă. Oare o doare ceva?? Aha!! se pare
ca totul e atât de iute, de nu poate mânca! Sosul i-a venit de hac. S-a lecuit pe viaţă de mâncarea
chinezească!
Acasă, seara.
Cristi: ‘ Tot frigideru-i numai pâine! Ca homeleşii!’
Ne-am aprovizionat, bineînţeles, cu delicioasa pâine şi bestialul unt! Micul dejun e cea mai importantă masă a zilei, oricine o ştie!
Alex: ’Dar ce roşii ţi-s obrajii, tată! Te-ai bronzat?’
Cristi: ‘De la nervi!!’Am făcut o groază de cumpărături . Cristi şi Alex, ce să faca?! Au aşteptat şi au aşteptat. Până s-au înverzit. Asta-i soarta!
Octi apare senină și regală din cameră, cu un
tampon demachiant în mâna ridicată și întreabă practic:
‘Unde e uleiul de măsline? Să mă demachiez!’Ne uitam increduli la ea și ne tăvălim de râs. Apoi, bineînțeles că găsim și ulei de măsline printre rezervele lui Samson. Bietul om nu va mai rămâne cu nimic dupa invazia românilor.
Alex: ‘Fetelor, vreți să mergem la “musical”?’
Oana:’ Nu merită!’Lili: ’Fetele astea, dacă le întrebi aşa, o să renunţe rapid la orice formă de cultură!’
Oana: ‘Chiar mă gândeam ce să-mi cumpăr cu cei 25 de lire de la musical!!’
Octi ne povesteşte că s-a trezit pe la 6, simţind
că ceva era în neregulă pe planetă! Apoi şi-a dat seama că ceva ERA PREA MULT!!
Avea prea multe perne!!!!
Ne distrăm copios, fiecare în colţul lui. Oana stă
cu laptopul pe un colţ al canapelei şi arată ecranului toate hainele pe care şi
le-a cumpărat. Pe muteşte, flutură în faţa micului dreptunghi negru bluzele de
dantelă, colanţii vărgaţi şi papuceii coloraţi cu flori. Îi arată iubiţelului
comorile. Dar e o scenă de-a dreptul
hilară, un spectacol de mimă dansată, colorat de micile comentarii care îi
scapă, deşi el nu o aude. Cristi îşi savurează vinul pe care şi l-a luat şi din
care a oferit doar o înghiţitură fetelor. Cu Alex nu i-a mers, că şi-a turnat
singur un pahar! Şi doar nu era să-i smulgă paharul din mână lui kitchibobo cel
iubit! A privit cu demnitate cum i s-a împuţinat lichidul preţios şi şi-a
acceptat soarta! Aşa că stau amândoi unul lângă altul şi fac glume! Octavia stă
cu picioarele încrucişate, laptopul în braţe ( Samsonul avea şi laptop în
apartament, mânca-l-ar mama de ovrei deştept!), sorbind din Dr. Pepper ,
ronţăind Pringles şi chiţăind cu prietenele. Eu stau la masă, savurând o
ciocolată şi numărându-mi chitanţele. Televizorul merge, casetofonul de
asemenea, aerul răcoros a ploaie umflă perdelele de la balcon. Luna apare
sporadic printre norii alergaţi, râdem de unul şi de altul. Ne prostim.
Fac bilanţul zilei. Minunat la cumpărături. Pe
Oxford Street, la
LillyWhites , oriunde am putut şi găsit! Octi strălucind de
bucurie pură şi copilaroasă pe toate cele 4 etaje de la M &M, care au fost pur si
simplu delicioase! Alex cumpărând o cravată cu bombonele!
Nebunie cu fetele astea, nebunie zglobie, ușoară
și luminoasă ca ele, în frumusețea și bucuria parcă neîncepută a vârstei!
Parfumuri, inele cu fundițe, papucei, bluzițe! Cristi și-a luat adidași
albaștri și vin roșu. Eu – sacoșa mea
minunată cu London.
Pe autobuz, la etaj, spre casă, aproape în noapte,
Cristi și-a luat inima în dinți și a declarat cu asprime:
‘Să știți că eu îmi iau vin și nu vă dau! Să vă
luați, dacă vă trebuie!’Oana:’’ Dar de ce??!! Doar un unchi avem în Londra!!’
The Beauty doarme!!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu