Jurnal de Londra - Ziua 4

ZIUA   4

Pe Tamisa. Plimbare cu feribotul. Categoria ? Absolut minunat!!! Cerul alternând între plumburiu şi albastru–peruzea, valurile alergând arhaic pe lângă vaporaş. În timp ce mă holbez la ele, imaginându-mă o biata cusutoreasă de prin alte secole aruncându-se de pe pod în adâncurile opace, deznădăjduită  că m-a părăsit fiul fierarului sau, de ce nu?!, vreo lady  ce-şi flutură umbreluţa , cele două italience reale de lângă mine au o viziune subită cu mine, mare cititor de hărţi şi îmi pun întrebări la care răspund cu aere de mare specialist! Sunt atât de competentă, încât mă uimesc pe mine însămi( chestie care nu i-a convins deloc pe băieţi, mai târziu, când le-am povestit cine sunt eu cu adevărat!! Au rămas cu sechele în urma diferitelor episoade, în care, de la atâta visare, am intrat cu capul în uşi , stâlpi sau în care am luat-o spre nord , crezând că e sudul!). Eu de fapt, mă descurc foarte bine geografic, dar când sunt cu ei îmi ascund această abilitate….e lesne de înţeles de ce.

Vizităm Tower of London. Pe lângă, pe lateral, e o vizită colaterală, că nu ne îndurăm să plătim, nemernicii de noi! Ce e înăuntru??!! Doar bijuteriile reginei! Cine are nevoie??!!

Ne uităm lung la vitrine cu sandvişuri şi brioşe.
Octi: ‘E cam scump!’
Oana: ‘Tu te plângi, care mai ai atâtea  lire?’
Lili: ‘A, d-aia ţi-ai luat tu pachetul de biscuiţi din cameră?!’

Râzând singură de marea economie pe care a realizat-o, Oana îşi ia îngheţată ca şi Octi: ciocolată şi mentă. În ciuda săpăturilor asidue ale fetelor, nu se găseşte decât menta! Ciocolata a dispărut! Si englezii umblă cu șmecherii?!

London Dungeon. 2 ore la coadă. Ce nu face omul pentru cultură! Dar înăuntru distracţie maximă. Octi se agaţă de noi cu disperare, ne strânge de mână, ne ia în braţe, încercând să se aline. Toate cotloanele întunecate şi spăimoase i-au declanşat fobiile, a mai băut şi cafea (scăpată de sub supraveghere , că  dacă o vedeam…), iar acum nu mai poate, vrea să iasă de aici, deşi poveştile sunt bine spuse şi decorurile chiar….înfiorătoare! Prăbuşirea noastră, a tuturor la ghilotină e trasă în poză şi e adorabil felul în care urlăm cu poftă şi cu ochii holbaţi.

Ieşim. Octi vrea cu disperare la baie. Pleacă cu Oana în gara London Bridge, acolo trebuie să existe o toaletă! Stăm. Le aşteptăm. Stăm. Şi iar stăm. Apar fetele. Nu par prea fericite.

Lili:’Nu aţi găsit baia?’
Octi: ‘Ba da, dar era cu bani!’
Lili:’Şi??!!
Octi: ‘Şi n-am intrat!’
No comment!

 Street food market. Mâncăruri peste mâncăruri, sărind cu aromele lor să te agaţe, renunţăm la ideea de a mânca la Sherlock Holmes,  mă întreb disperată ce minunăţie  să mănânc. E una din cele mai grele decizii din viaţa mea ( de atâta efort decizional voi finaliza cedând nervos și cumpărându-mi cârnați cu varză!!! vai de capul meu!). Fetele cam strâmbă din nas la atâta puhoi de mirosuri, dar ce să facă, trebuie să se supună .Să zică mulțam că nu le cumpărăm niscaiva carne de oaie sau caracatiță pane!

St. James Park.

Oana:’ Ale, uite câte monede aici în lac! Îmi vine să sar să le culeg pe toate, chit că mă fac de râs în toată Londra! Să-mi scot mâncarea pe astăzi! Sau măcar de-o bluză la Primark!!’

Apar veverițele, graţioase, încântătoare, una o muşcă pe Octi de deget. Doar delicat, nimic grav. Superbul gazon englezesc, verde, verde.

Seară.  Octi s-a întors la origini, adică ronțăie chipsuri, fericită că identifică componentele de baza ale hranei, Cristi caută case englezesti într-o revistă, bombănind singur. Te pomenești că se imaginează în House Hunters! Oana se miră câte haine și-a luat. Mâncăm sushi.

Octi:’ Eu aș mânca numai sushi, sushi, sushi…’

Oare mâine plouă?

Acasă, din nou, în timp ce scriu, Cristi vine hotărât din camera alăturată: ‘Eu cred că nu-s atât de idiot să nu iau testul Cambridge!!!’

Am rămas cu gura căscată.
Acum ascultă muzică clasică:’ Vreau să mă rup cu totul de politica românească!’

Cristi:’ Țigon House! Casa noastră e prea întunecată, mucegăită, nu e albă, luminoasă, nu are pluș pe jos, moale și pufos ca cel din Londra!  Și ce-i porcăria asta de plapumă??!! Așa faină era aia din Londra, așa pufarin, pufăiam în ea de numa’!’

Pe BBC, aflăm ca e un incendiu uriaș în Spania; o englezoaică aflată acolo își dă cu părerea.

Cristi:’ British tourist! S-o dus în Spania , la căldură!!! Eu aș fi stat la Londra și în ploaie!’’

Oare își mai revine de pe urma întoarcerii traumatizante în România?