Un zig zag este o
linie frântă ce aleargă între două paralele, ciocnindu-se bezmetic de ele și
schimbându-și mereu traiectoria. Râzând, țopăind, dând cu capul de limanuri,
dar mereu în sus, numai în sus, pe drumul paralelelor spre infinit. E format
din multe z-uri, z de la zenit, de la zdruncinat, zgândărire, zvăpăiat, zălud,
zâmbet, zen, neapărat de la zbor, zahăr, zdrob, zgârietură, zbucium, zăbală, invariabil de la zadarnic, zidire, zeiesc, zgrunțuros,
zgribulit, zarzăr, iar zenit și iar zen. Poate și de la zvâc.
Îmi plac chestiile astea cu “Am ajuns la vârsta la care”… mi
se par amuzante și înțelepte, linii frânte care formează zigzag-ul vieții cuiva
într-un anume moment. Poate sunt adevărate, poate nu, dar ce te poți aștepta de
la un zigzag decât să sară de nebun spre altă și altă realitate. Gurile bune ar
numi-o evoluție, gurile rele capriciu.
Prefer să fiu romantică și să vorbesc despre zigzag-ul gândurilor mele
rotunde.
Se pare că am ajuns în acel colț-unghi al literei Z în care:
- ceea ce
gândesc pare să semene cu ceea ce fac;
- nu mă mai
deranjează când oamenii nu fac ce vreau eu și nu o mai iau ca pe un afront
personal;
- simt că pot
să renunț la 80 % din posesiunile mele materiale( care nu sunt multe)- de fapt
doresc să-mi păstrez doar câteva cărți prețioase și magneții călătoriilor mele,
plus laptopul, neapărat;
- mă gândesc
să emigrez și nu mă mai bântuie frica că o să ajung homeless;
- oamenii
frumoși și buni mi se par cea mai importantă valoare a acestei vieți;
- mă doare-n
cot de perfecțiune - a mea și a altora;
- refuz să
șterg numărul mamei din telefon, deși ea nu mai e - și asta mi se pare
acceptabil din punct de vedere rațional, e rațiunea mea, la urma urmelor;
- fiecare
clipă a devenit atât de prețioasă, încât nu mai am timp să mă supăr sau să mă
enervez;
- fericirea
coboară peste mine din lucruri mărunte: un buchet de lalele, un film romanțios
slab, drumul spre casă alături de omul meu, o felicitare cu o maimuțică;
- nu mai sunt
dezamăgită de viața și realizările mele, am făcut tot ce am putut cu ce mi s-a
dat și dacă am lăsat vreo urmă pe undeva, sper să fie una albastra - și dacă
nu, asta e; oricum, continui să încerc;
- simt o
îngăduință uriașa pentru toate diferențele dintre mine și ceilalți; îngăduință
față de ei și îngăduință față de mine;
- privesc
încântată, clipă de clipă, spre fiul meu care e om adevărat și bun pe planeta
Pământ;
- m-am
împăcat cu memoria mea slabă și cu felul în care mă fac de râs nerecunoscând
oamenii și uitând te miri ce;
- aștept cu
nerăbdare euforică toate călătoriile mele viitoare, minunate, splendide,
prețioase, prin care voi țopăi ca un lepricon fără vârstă;
- nu mă
interesează ce haine port și nu m-a interesat niciodată;
- căsnicia mea clătinată de valurile anilor
plutește blând, mai senin și cald ca niciodată;
- cărțile
sunt încă alături de mine, fascinante și prietenoase, îmbrățișându-mă cu
brațele lor calde; luxul pe care nu mi-l refuz niciodată;
- toată
ființa îmi râde voios și împlinit căci nu mai există minciună niciunde în viața
mea;
- m-am
împăcat cu gândul că n-o să am niciodată bani în vreun cont și nici casă pe
malul mării;
- fratele
meu a ajuns să-mi placă foarte mult, am ajuns să simt că el, ca și mine suntem
chintesența părinților noștri, că avem părți comune care ne îngemănează și știu
că face tot posibilul să fie un om drept în această lume;
- am renunțat
la moftul că ar putea să-mi placă vreodată să am animale de companie ( chiar dacă ele sunt așa de drăguțe în
poze!);
- vibrațiile
viitorului meu sunt puternice, pline de energie și la fel de atrăgătoare ca
întotdeauna;
- am
prietene extraordinare care fac lucruri incredibile pentru mine;
- am căzut și
m-am ridicat și încă merg neclătinat spre înainte;
- simt că am
avut și am norocul extraordinar de a-mi plăcea ceea ce fac și de a întâlni
astfel atâția copii frumoși și dragi;
- joc bile pe
tabletă și asta mă relaxează chiar dacă este o chestie idioată;
- nu reușesc
să evit prăjiturile, dar mă străduiesc în continuare;
- pâinea
proaspătă de casă cu unt e preferata mea și mănânc fără rușine ori de câte ori
mă răsfață soțul cu ea;
- îmi place
shake-ul de afine, portocale și banane și nu am de gând să țin nici o cură de
slăbire care nu conține fructe;
- nu o să
grădinăresc vreodată, ceea ce e o mare ușurare ( la un moment anume mă vedeam
mare proprietar de plantații de măslin și portocale:)))));
- nu-mi place
șampania și nu-mi plac petrecerile la care se stă la masă toată noaptea sau se
dansează- le dau oricând pe toate pe o palavră la o cafea cu prietenele mele;
- când explodează o țeavă prin casă și
apa țâșnește cu toată puterea nu știu decât să îmi strig soțul și mă gândesc că
e totuși cazul să învăț să închid apa; îl strig de asemenea când văd un
păianjen, dar cu asta nu știu ce aș putea face;
- parfumul meu preferat e “La vie est
belle”!;
- sunt o
optimistă incurabilă și nu am de gând să renunț la asta vreodată;
- am învățat
să cer ajutor și, spre surpriza mea, am descoperit că oamenii sar netulburați
in ajutor- gasesc asta tulburator de-a dreptul;
- merg la
masaj o dată pe săptămână și mi se pare un moment important al fericirii mele;
- părul îmi
stă lung, zbuciumat și aiurea și mă face să mă simt frumoasă;
- iau pastile
zilnic și asta nu mă mai necăjește, pentru că știu că toate efectele lor
adverse nu sunt pentru mine- eu am să le contracarez cu zâmbetul meu
molipsitor;
- îmi place
cafeaua pregătită neapărat de un barista ( uneori soțul meu poate juca acest
rol, pe lângă cel de brutar);
- marea și
soarele sunt două din marile mele iubiri, chiar dacă nu primele;
- nu mi-e dor
de oamenii din trecutul meu, mi-e drag de ei, dar nu dor; dor mi-e doar de cei
din prezentul meu;
- sunt
înțeleaptă, puternică, energică și nu mă las;
- am o uriașă
iubire pentru tot ce e frumos și bun, iar frumosul și binele sunt în atâtea
variante peste tot, doar să ai ochi să le vezi;
- din când în
când cad pe drumul drept, mă rănesc și râd de cât sunt de neîndemânatică;
- zenit și
zen sunt cuvintele mele preferate zilnic;
Voi?